Tipul conceptului de opțiune caracteristicile principale

Calitate - Wikipedia

Reprezentarea schematică a conceptului de sistem[ modificare modificare sursă ] O reprezentare simplă a conceptului de sistem, în știință și inginerie, poate fi imaginată ca o "cutie neagră" engleză black boxconsiderată numai în termenii intrărilor input-uriieșirilor output-uri și funcției sistemului sau procesului efectuat în sistem fig.

Deseori, răspunsul y al sistemului este o funcție de două sau mai multe variabile de proces.

• Все люди умирают… что значит еще одна смерть.
• Мы слухачи, стукачи, нарушители прав человека.

Sisteme și mediul înconjurător[ modificare modificare sursă ] Un sistem este un grup de obiecte sau părți legate între ele prin forme de interacțiune, pentru realizarea unui anumit scop.

Într-o definiție mai cuprinzătoare, un sistem este un ansamblu organizat de resurse și proceduri unite și reglate prin interacțiuni sau interdependențe, pentru a efectua un set de funcțiuni specifice.

Caracteristicile tehnice reprezintă atribute indispensabile ale calității produselor care vizează concepția constructiv-funcțională, parametrii de funcționare, proprietățile fizico-chimice sau biologice etc. Exemple : densitate, randament etc.

O organizație poate fi considerată ca un sistem amplu,deoarece este constituită din sisteme, subsisteme și procese care interacționează. Termenul "sistem" are o varietate de semnificații în diferite contexte. De exemplu, este folosit în legătură cu "sistemul nervos" sau "sistemul digestiv". În industrie, un exemplu de sistem poate fi un sistem de management al unei organizații sau un sistem de producție pentru fabricarea automobilelor.

Un sistem se constituie numai atunci când componentele acestuia interacționează, tipul conceptului de opțiune caracteristicile principale ca un întreg.

Restaurarea sistemului imunitar după antibiotice copil de 3 ani

În exemplul de mai înainte, mașinile, părțile componente și muncitorii operează împreună în lungul unei linii de asamblare, pentru a produce un vehicul de înaltă calitate. Un sistem este deseori afectat de schimbările care apar în afara sistemului, în mediul înconjurător. În modelarea sistemelor este necesar să se decidă asupra limitelor frontierelor dintre sistem și mediul său înconjurător.

Această decizie depinde de scopul studiului. Unul dintre pionierii disciplinei științifice Teoria generală a sistemelor a fost biologul Ludwig von Bertalanffy care în a introdus modele, principii și legi ce se aplică la sisteme generalizate sau subclasele lor, indiferent de tipul lor particular, de natura elementelor componente și de relațiile dintre ele.

Imunitate, definiție, tipuri, caracteristici

Pe de o parte, modelul trebuie să fie destul de simplu, să fie o reprezentare a sistemului real cu un anumit grad de abstractizare, iar pe de altă parte trebuie să fie o reprezentare destul de fidelă a sistemului pe care îl modelează. Există totdeauna o deosebire profundă gap între sistemul real și modelul acestuia.

Я искренне верю, что только мы можем спасти этих людей от их собственного невежества.

Amploarea acestei deosebiri depinde de complexitatea modelului, fidelitatea, precizia, "realismul" etc. Scopurile construirii modelelor pot fi prezentate succint astfel: ٭relevarea fenomenelor sau proceselor ce se desfășoară în interiorul sistemului real; ٭prevederea consecințelor sau utilității diferitelor metode de decizie; ٭descrierea elementelor componente sau a subsistemelor sistemului real.

Modelul fizic reprezintă o machetă, o instalație sau un dispozitiv fizic care reproduce, de regulă la scară redusă, caracteristicile sistemului original, cu păstrarea legilor principale de funcționare ale acestuia de exemplu, macheta unei clădiri, a unui vehicul etc.

Modelul fizic este o copie fizică a obiectului modelat, la scară mai mică, iar uneori la scară mai mare. Un model matematic utilizează notații simbolice și structuri matematice de tipul ecuațiilor algebrice, ecuațiilor diferențiale etc. Pe scurt, un model matematic este un model care reprezintă un sistem prin relații matematice.

Într-o definiție mai dezvoltată, un model matematic este o reprezentare matematică abstractă prin relații matematice a unui obiect o piesă, un produs, o mașină, tipul conceptului de opțiune caracteristicile principale organizație etc. Modelele matematice se folosesc în științele naturii, în discipline inginerești, în științe sociale etc.

Cum să crești imunitatea copilului împotriva stafilococului

Altă clasificare posibilă a modelelor propune trei categorii: [7] modele iconice, modele analogice, modele matematice. Un model iconic model la scară este o reproducere copie fizică a unui lucru obiectde exemplu sub forma unei machete sau a unui model redus la scară un avionsau mărit la scară modelul unui atom. Adjectivul "iconic" are semnificația "cu caracter de reproducere figurativă". Modelele iconice pot apărea la scară în trei dimensiuni, de exemplu un automobil, un pod sau o linie de producție.

Fotografiile sunt alt tip de model iconic, însă doar în două dimensiuni.

Meniu de navigare

Un model analogic engleză analogical model, analogue model este un model care explică un fenomen deseori denumit "sistem-țintă" prin referire la alt fenomen, considerat ca opțiuni gamma analog opțiuni viitoare, mai analizabil sau mai comprehensibil.

Această metodă de modelare este denumită și analogie dinamică.

Analogiile dinamice stabilesc analogii între sisteme electrice, mecanice, acustice, magnetice, electronice etc. Exemple de modele analogice sunt: modelul hidraulic al unui sistem economic sau modele-circuite electrice ale sistemelor neurale.

Account Options

Un model matematic utilizează simboluri și relații matematice pentru a evalua o situație. Modelele matematice pot fi analitice sau deterministe, respectiv stohastice probabiliste.

Un model matematic determinist este un model în care fiecare set de stări ale variabilelor este determinat în mod unic de parametrii modelului și de seturile de stări anterioare ale acestor variabile. Într-un model stohastic este prezent caracterul aleatoriu, iar stările variabilelor nu sunt descrise de valori unice, ci mai degrabă de distribuții de probabilitate.

După modul de reprezentare a proprietăților elementelor sistemului sau obiectului sistemic care trebuie modelat, modelele matematice MM se împart în modele funcționale și modele structurale.

Modelele funcționale reflectă procesele fizice sau informaționale ori funcționarea obiectului sistemic considerat. De obicei, MM funcționale sunt constituite din sisteme de ecuații care leagă paramatrii de intrare input-uriparametrii sistemului și parametrii de ieșire output-uri ai sistemului.

• Фонтейн почти во всем полагался на Стратмора и верил в его план, в том числе и в достойную сожаления, но неизбежную необходимость устранять Энсея Танкадо и в переделку «Цифровой крепости», - все это было правильно.
•  - Он повернулся к бригаде своих помощников.

Modelele structurale sunt destinate pentru descrierea structurii obiectului sistemic modelat considerat tipul conceptului de opțiune caracteristicile principale sistem cu construcția sa și mecanismul său de funcționareiar structura sistemului este determinată de natura elementelor și subsistemelor componente, de proprietățile acestora și de relațiile dintre ele.

Pentru reprezentarea obiectului modelat ca sistem, acest obiect trebuie descompus în componente funcțional finite, apoi trebuie să fie identificate relațiile dintre componente în schema generală a obiectului, relațiile dintre obiect și mediul înconjurător, precum și funcția obiectului.

Se deosebesc MM structurale topologice și geometrice. Aceste modele se utilizează, în special, pentru descrierea obiectelor care constă dintr-un număr mare de elemente, la rezolvarea problemelor de atașare a elementelor constructive la poziții spațiale determinate de exemplu, probleme de compunere a utilajelor considerate ca sisteme tehnice, de amplasare a pieselor etc.

Imunitate, definiție, tipuri, caracteristici Analiza stării imune la Voronezh Acestea din urmă, de exemplu, includ bacterii, otrăviri, viruși, corpuri străine. În știință, există două tipuri de imunitate: specifice și nespecifice.

Modelele topologice pot fi sub formă de grafuri, tabele matriciliste etc.